Activitatea nr.3: 30.01.2012– 3.02.2012

Istoricul managementului de proiect

Dacă am face o analiză sumară, am putea considera că ridicarea piramidelor egiptene sau construirea Marelui Zid Chinezesc nu s-ar putea începe în ziua de astăzi fără a avea la bază un proiect foarte bine documentat (analiza terenului, calcule dificile de rezistenţă, studii de prefezabilitate şi de fezabilitate etc.). Aceste construcţii, ca şi alte realizări ale diverselor civilizaţii, pot fi considerate unele dintre primele mari proiecte ale omenirii.

Termenul şi conceptul de «proiect» a fost utilizat pentru prima dată tot de către un arhitect, Filippo Brunelleschi, care în secolul al 15-lea a introdus două noutăţi în practicile arhitecturale ale epocii:
- construcţia Catedralei din Florenţa a fost întreruptă în secolul 14, iar Brunelleschi a fost însărcinat cu continuarea construcţiei prin adăugarea unui dom. Înainte de a începe, el a realizat un desen (progetto) al domului, utilizând diferite perspective pentru a crea o reprezentare geometrică a viitoarei structuri, aşa cum o imagina el;
- Brunelleschi a raţionalizat arhitectura, înscriind-o într-o perspectivă temporală, abordare care i-a permis să separe ceea ce se referea la concepţie de ceea ce se referea la execuţie, ceea ce se referea la proiect de ceea ce se referea la punerea în practică.
Aşa cum susţin mulţi din specialiştii domeniului, implementarea primelor concepte moderne ale managementului de proiect a fost realizată, în cadrul Proiectului Manhattan, condus de armata Statelor Unite pentru realizarea primei bombe atomice. De fapt, armata a fost industria cheie aflată în spatele dezvoltării unor tehnici moderne ale managementului de proiect.

În anul 1917, Henry Gantt supranumit şi părintele planificării şi a tehnicilor de control, studiază ordinea operaţiilor în muncă şi elaborează faimoasa diagramă Gantt, ca mijloc pentru programarea muncii. La acea vreme, managerii proiectelor militare desenau schemele (cu mâna) pentru a face publice sarcinile care trebuie îndeplinite la anumite termene stabilite. Acest mijloc a devenit un format standard pentru planificarea şi revizuirea activităţilor necesare pentru realizarea proiectelor.

În anul 1957 este dezvoltată Metoda drumului critic (CPM) de către DuPont în colaborare cu Remington Rand Corboration pentru coordonarea proiectelor de întreţinere a uzinelor
În anul 1958 a fost elaborată de Booz-Allen & Hamilton metoda probabilistică PERT (Program Evaluation and Review Technique) şi folosită pentru proiectul Polaris al Marinei Militare a Statelor Unite (Polaris este o rachetă balistică cu lansare de pe submarine). Cu toată anvergura acestui proiect, în care au fost implicaţi peste 3000 de contractanţi, prin utilizarea metodei s-a ajuns la o considerabilă economie de timp de execuţie (circa doi ani). Această diagramă prezintă relaţionarea între diferite obiective şi/sau stadii ale proiectului precum şi secvenţele în care acestea vor fi realizate. Această tehnică ajută foarte mult managerii de proiect să îmbunătăţească planificarea activităţilor unui proiect, permiţând în acelaşi timp identificarea şi monitorizarea drumului critic.

În anul 1967, în SUA ia naştere Institutul Managementului de proiect (Project Management Institute - PMI). Premisa acestui institut este aceea că tehnicile şi instrumentele utilizate de către managementul de proiect sunt aceleaşi indiferent de industria în cadrul căreia sunt utilizate

În anul 1967, în Europa se înfiinţează Asociaţia Internaţională pentru Managementul de proiect (The International Project Management Association - IPMA)
În anii 1970, armata SUA începuse deja să folosească produse software pentru realizarea unor proiecte majore. Software-ul pentru managementul proiectelor din perioada respectivă era însă foarte scump, complicat şi funcţiona doar pe mainframe-uri. De exemplu, Artemis, unul dintre primele produse software pentru managementul proiectului a fost utilizat în acea perioadă în analiza planurilor complexe pentru proiectarea avioanelor.

În anul 1981, PMI crează „A Guide to the Project Management. Body of Knowledge” – PMBOK Guide

Pe măsură ce calculatoarele şi software-ul au devenit mai accesibile şi mai uşor de utilizat, tot mai multe companii din diferite domenii au început să folosească aceste instrumente în dezvoltarea şi administrarea tuturor tipurilor de proiecte. Microsoft Project este liderul de necontestat al pieţei de aplicaţii de managementul proiectului. O anchetă printre 1000 de manageri de proiect a demonstrat că Microsoft Project este de departe cel mai utilizat program de managementul proiectului, în special pentru a defini scopul, timpul, costurile, resursele umane necesare proiectului. După Gartner Group, în anul 2000, Microsoft Project ‘98 deţinea peste 2/3 din piaţa de software de managementul proiectului. O anchetă realizată în acelaşi an, 2000 de către specialiştii americani, utilizând un eşantion de 1000 de manageri, a arătat că 48% din subiecţii anchetaţi au răspuns că în ultimii ani au folosit Microsoft Project, 38% au folosit Primavera Project Planner, iar pe locul 3 se află Microsoft Excel ( program care nu a fost conceput special ca software de managementul proiectului). Ca şi scop al utilizării, subiecţii au răspuns că au folosit Microsoft Project pentru controlul proiectului, programarea detaliată, planificarea proiectului, comunicare, raportare, planificare de nivel înalt, grafice GANTT, CPM şi PERT, iar Excel pentru bugetare, analiza costurilor, raportare şi planificare a activităţii. Chiar cu actuala popularitate, Microsoft Project, ajuns între timp la o nouă generaţie (2003), nu este nici pe departe atât de folosit în domeniul său, ca alte produse Microsoft, cum ar fi Word sau Excel, ceea ce este de înţeles, deoarece utilizarea unui astfel de soft necesită inclusiv cunoştinţe, abilităţi şi calificări proprii managerului de proiect.